Hanna Mina
الثلاثاء, 08 أيار/مايو 2007 03:07 | تاريخ آخر تحديث: السبت, 02 كانون2/يناير 2010 23:52 | الكاتب: GEORGE GRIGORE | 
| 
| 
| |
Când vorbim despre proza arab?, ne r?sare imediat în minte numele sirianului H ann Levitra pharmacya Mina. De la primul s?u roman, " L?mpile albastre", publicat în 1954, Hanna Mina a fost considerat de critic Purchase Nolvadex online? drept unul dintre cei m ai reprezentativi romancieri Buy Viagra Online Pharmacy No Prescription Needed ai literaturii arabe. Buy Nizagara Din vasta sa oper?, populat? cu personaje înfr??ite cu kazantzakianul Zorba, trecem în revist? câteva titluri, în afar? de cel amintit anterior, de mare succes : "Z?pada vine pe fereastr?" ; "Vela ?i furtuna"; "Ancora"; "Frânturi de chipuri" ; "Mla?tina"; "Soarele într-o zi cu nor" ?i înc? multe altele. Din " Soarele într-o zi cu nor " am ales, ca ilustrare a operei sale, fragmentul pe care vi-l prezent?m în traducere.
Când vorbim despre proza arab?, ne r?sare imediat în minte numele sirianului H ann Levitra pharmacya Mina. De la primul s?u roman, " L?mpile albastre", publicat în 1954, Hanna Mina a fost considerat de critic Purchase Nolvadex online? drept unul dintre cei m ai reprezentativi romancieri Buy Viagra Online Pharmacy No Prescription Needed ai literaturii arabe. Buy Nizagara Din vasta sa oper?, populat? cu personaje înfr??ite cu kazantzakianul Zorba, trecem în revist? câteva titluri, în afar? de cel amintit anterior, de mare succes : "Z?pada vine pe fereastr?" ; "Vela ?i furtuna"; "Ancora"; "Frânturi de chipuri" ; "Mla?tina"; "Soarele într-o zi cu nor" ?i înc? multe altele. Din " Soarele într-o zi cu nor " am ales, ca ilustrare a operei sale, fragmentul pe care vi-l prezent?m în traducere.
Soarele într-o zi cu nor
(fragment)
Numai croitorul putea să mă înţeleagă, căci el era cel ce descoperise dezgustul meu faţă de încremenire şi nevoia mea nestăvilită de mişcare. Deoarece îl îndrăgisem tare mult, îmi petrecem cu el mai tot timpul, fie pentru lecţiile de lăută, fie pentru a tăifăsui despre mersul lumii. Uneori când ne plictiseam, lua lăuta şi bătând tactul cu piciorul, îi învăţa pe tinerii din mahala dansul hangerului pe care îl îndrăgii şi eu nespus şi dorii să-l învăţ cât mai repede. Ciudat este că toţi cei prezenţi, îngrămădiţi pe la uşi şi ferestre, aveau acelaşi gând, aşa încât croitorul nu-şi mai încăpea în piele de bucurie pentru hotărârea mea. Zi de zi, fredona "dansul hangerului",bătând tactul cu piciorul stâng , şi mă învăţa cum să mişc picioarele, cum să calc, cum să mă răsucesc, cum să-mi întind braţele...Când trebui să învăţ mânuirea hangerului, îmi dădu un cuţit bont şi-mi arătă cum să fac pasul acela mare, cum să-mi îndoi genunchiul, cum să-mi lovesc apoi coapsa cu hangerul fără să-mi tai şalvarii sau să-mi sfâşii pielea. ھi aşa, vorbind şi dansând, am ajuns în pragul sărbătorii. Atunci îmi zise : " De sărbătoare, adu un hanger cu care o să dansezi pentru prima dată !"
In ziua sărbătorii, alesei din grămada de hangere şi arme de vânătoare pe care tata le moştenise de la bunicu', un hanger cu lamă sclipitoare. Când îl scosei pentru dans, nevasta croitorului sări ca arsă spunând că e primejdios să dansezi cu un hanger aşa de ascuţit, că familia mea se va face foc şi pară pe ei dacă mi se va-ntâmpla ceva rău, însă croitorul o potoli hotărât şi mă binecuvântă în felul lui: " Hai băiete, să nu mă faci de ruşine, să nu te iei după nimeni chiar de o fi să te înjunghii."Apoi le spuse vecinilor care veniseră în pripă să vadă dansul , şi se aşezaseră într-un semicerc ce se întindea din năuntru până dincolo de prag şi de ferestre: " Bateţi din palme, voi, ţineţi ritmul, o greşeală, oricât de mică, îl poate nenoroci de dansator!" Cei de faţă, înţelegând că acest dans poate fi mortal, fură cuprinşi de un entuziasm ieşit din comun. Nevasta croitorului se făcu din nou auzită: " Opriţi dansul ăsta drăcesc!" Croitorul ţipă la ea : " Nu mai cobi ca o cucuvea ce eşti!", apoi cu glas domol, ce mie îmi dădu curaj, zise: " Nu vă fie frică, să ţineţi ritmul, asta-i tot."
Când începu cântecul, şi răsunară bătăile din palme după cum rânduise croitorul, simţii un tremur în podul palmei. Mă cuprinse frica şi era cât pe ce să dau înapoi, când văzui în faţa mea o femeie cu ochi fermecători şi gura plină de un zâmbet curat precum soarele pe albastrul cerului, şi atunci mă aruncai în arenă simţând cum inima îmi tresaltă de-o fericire necunoscută mie până atunci, fericire născută din acel zâmbet pentru care eram gata să dansez chiar de-ar fi fost să mor străpuns, în vâlvătaia dansului, de propriul meu hanger.
Bătui apăsat cu piciorul în pământ deschizând dansul aşa cum mă învăţase croitorul, apoi sării când pe un picior când pe altul, aşa cum fac cerchezii, învârtindu-mă ca un titirez prin cameră. Suviţe rebele de păr îmi căzură pe frunte, ca un căpăstru de mătase pe capul unui cal nărăvaş, dar nu-mi păsa de nimic în afara de acel zâmbet ... Cineva din mulţime îmi strigă:" Dă-ţi părul de pe ochi!", dar croitorul îl repezi pe loc: " Nu vă băgaţi, bateţi din palme şi atât, bateţi mai tare!"i pe loc bătăile din palme se-nteţiră, iar mie mi se păru că aud o bătaie aparte, muzicală, ca un cânt, un cânt ce-mi spune: "Eu sunt a ta, a ta, a ta."
Când îmi ridicai ochii şi văzui zâmbetul acela chiar lângă mine, simţii cum jarul cel sacru îmi mistuie măruntaiele. Bătui în podea cu dreptul, sprinten, dar cu putere, cu temeinicia ştiută numai de piciorul unui dansator... Brusc, ritmul luă o altă întorsătură, se încetini, se adânci, ca o şoaptă de dincolo de geam, apoi năvăli iarăşi cu putere ca un vârteş, punând stăpânire pe tot şi trezind furiile înlănţuite.
Veni şi clipa hotărâtoare.Eram în mijlocul cercului şi trebuia, aşa cum mă învăţase croitorul, şi după cum ştiau şi toţi cei de faţă, să fac un pas mare cu piciorul stâng înainte îndoind genunchiul şi apoi, cu o iuţeală de fulger, să-mi pocnesc coapsa cu hangerul . Toţi socoteau că pot să fac asta, şi cu suflarea tăiată aşteptau să vadă această mişcare, de fapt, cea mai frumoasă , dar şi cea mai primejdioasă, din întreg dansul, însă eu, în schimb, făcui un salt şi prinsei din nou să mă învârt, lăsând tuturor un gust sălciu al neîmplinirii. "Nu", strigă croitorul,îndârjit la chip, oprindu-se cu lăuta în mână. In acea clipă, sării triumfător în onoarea buzelor ce-mi zâmbeau. Croitorul, pricepând sensul saltului meu, strigă mândru către mine: "Aşa, băiete! Grozav! Pehlivanul meu drag!"
Dădui ocol arenei, uşor ca o rândunică, unduitor asemenea ei, apoi îmi ridicai braţul cu hangerul în mâneca cămăşii şi-i făcui semn lăutarului că sunt gata şi atunci el schimbă melodia, cu îndemânare de mare maestru, de la iute la domol, la un ritm apăsat, adânc, echilibrat. Bătui pământul cu picioarele fără să privesc înainte, şi pe loc auzii aceea bătaie din palme răsunând peste muzică, peste puterea celorlaţi de a o distinge...Mă învălui bucuria că salutul meu ajunsese şi fusese primit şi strigai în sinea mea: " Dumnezeu al cerurilor primeşte juruinţa mea de credinţă !"
Croitorul îmi povestise că înainte cu mii de ani, într-o vreme neprinsă în vreo cronică, era un templu, iar în templu un chip. ھi un flăcău se îndrăgosti de chipul din templu. Il văzuse sculptat în zidul de piatră pe când aducea jertfe şi ardea tămâie de bucurie că mama lui scăpase de o grea boală. Flăcăul se uită cu luare aminte la chip ca şi cum l-ar fi cunoscut de undeva. Nu-i era străin, dar nu ştia de unde să-l ia. Incercă, în drum spre casă, să şi-l scoată din cap, dar cum nu izbuti, se întoarse, în puterea nopţii, la templu, cu un opaiţ. Prinse să privească din nou chipul pe îndelete, gândindu-se că poate într-o zi a întâlnit-o pe stăpâna acelui chip, că poate a iubit-o, dar unde şi cum habar n-avea.
Tânărul auzi pe când stătea îngenunchiat, ca un călugăr budist, înaintea chipului acela, o melodie suavă ce-i părea cunoscută, pe care parcă dansase cândva, iar stăpâna chipului, aflată undeva în mulţimea care-l aclama, îi zâmbea încântată de dansu-i. Atunci se ridică de jos, îşi desfăcu braţele, se roti în jurul lui ca un titirez şi prinse să danseze, şi să danseze în timp ce cântul acela umplea tot locul. Când îşi ridică ochii brusc, văzu cum chipul iese din chip, îl văzu cum prinde formă şi se întrupează într-o femeie de un farmec neînchipuit, cu o piele de o albeaţă fără seamăn şi cu un zâmbet luminos ca un diamant pe o purpură. Flăcăul rămase pironit locului pentru o clipă, apoi se avântă către ea încercând s-o atingă, s-o sărute, să-i plângă la piept, dar nu dădu decât peste piatra rece şi chipul cel încrustat în ea. Atunci muzica se opri, şi nu mai rămaseră decât tânărul, şi opaiţul pâlpâind în vânt, şi tăcerea rece dintr-un templu părăsit.
Ii era peste putinţă să creadă că ceea ce văzuse nu era decât o părere. Era încredinţat că văzuse chipul ieşind din chip, şi că dacă i-ar fi dansat încă o dată, ar fi ieşit iară. Işi desfăcu larg braţele şi prinse să danseze, şi să danseze, să facă temenele în faţa chipului, să-l sărute, să-l roage fierbinte, dar chipul rămase doar un chip scrijelit în piatră... De atunci, nu mai vru să părăsească templul. Nu-l înduplecară să se reîntoarcă printre oameni nici lacrimile mamei , nici rugăminţile şi sfaturile vecinilor, nici descântecele magilor, nici rugăciunile preoţilor. Curând se răspândi zvonul că un spiriduş ar fi pus stăpânire pe sufletul lui, aşa că îl puseră în lanţuri,acolo în templu. Numai mama lui îi aducea de mâncare şi se îngrijea de el. Nu peste mult timp muri, iar sufletul său îşi află sălaş în trupurile dansatorilor, veac după veac, până în ziua de azi.
ھi eu îmi desfăcui braţele. ھi în mine era o fărâmă din sufletul acelui dansator. ھi eu văzusem, cum văzuse şi el, o femeie cu zâmbet precum un diamant pe o mantie de purpură. Mie îmi zâmbea, pe mine mă saluta, şi eu am salutat-o şi am dorit să părăsesc arena şi să mă duc la ea, dar tocmai atunci croitorul strigă la mine:" Hai, băiete, hai !" Şi dădu ritmului o întorsătură clocotitoare. Simţii că picioarele mi se desprind de trup şi dansează după o melodie cântată de inima mea, ca şi cum nebunia acelui tânăr s-ar fi mutat în mine, ca şi cum aş fi fost stăpânit de un duh căruia nimeni nu i-ar fi putea face faţă, de o putere nebunească.
Croitorul interveni aspru, strigându-mi poruncitor: " Inainte, dreptul înainte, hai, ce tot aştepţi?" Incă o dată, poate pentru a-mi da ghes, femeia îmi zâmbi din nou şi atunci scosei hangerul din mânecă şi-l izbii de coapsă într-un vârtej de aplauze, peste care, ajunse la urechea mea un glas: " Bateţi din palme! Bucuraţi-vă pentru iubitul meu ! Cel mai frumos dintre oameni, o, iubitul meu!"
Cât mai ţinu dansul după aceea? Cum se termină? Cuvântul, dacă-i la locul potrivit, poate cuprinde o întreagă lume. Dar eu nu am acest cuvânt, şi nici nu sunt în stare să descriu un zâmbet care, la rândul său, este o întreagă lume. O lume care străluci ca un fulger şi care, asemenea lui, apoi, se stinse. Chipul se reîntoarse în chip, şi nu izbutii să o găsesc pe stăpâna lui după ce muzica se opri şi dansul încetă. Croitorul îmi zise :"Hei, băiete, ce ţi s-a întâmplat? Ai înnebunit?De ce ai lungit dansul atâta? Şi de unde ai venit cu mişcările astea? Jură că inima-i era cât pe ce să i se oprească de teamă pentru mine, căci eram ca dus de pe astă lume, ca un somnambul ce merge pe un pervaz de la etajul zece. Imi spuse că ochii săi cu greu puteau urmări cum îmi plesneam coapsele cu latul hangerului, când pe drepta, când pe stânga, hotărât să mor sau să izbândesc.
Apoi imi vorbi mult, cu dragoste şi bucurie: " Acesta este dansul adevărat. Eu l-am învăţat în ţinuturi îndepărtate, fericite şi mi-am zis să-i învăţ şi pe alţii.Uneori izbutesc, alteori nu. Numai continuând, până la urmă, izbuteşti. Eu continuu, îi voi învăţa pe alţii să danseze cât voi trăi. O să înveţe mulţi, o să bată cu călcâiele pământul nostru amorţit, blestematul, ca să-l aducă-n simţiri. Si până la urmă o să se deştepte. Uşa la care se bate, se deschide, încuietoarea, cu o mişcare dibace, cedează. Au mai dansat şi alţi tineri în locul ăsta, dar tu...Ascultă, ai simţit că-ţi sare inima din piept din pricina iuţelii ?" " Nu!"-i-am răspuns. Mă bătu pe umăr zicându-mi:" Noi, eu şi toţi cei de faţă, am simţit acest lucru. Ai avut puterea, pe când dansai, să pui stăpânire pe noi, să ne faci să cântăm şi să batem din palme până ne-a ţîşnit sânge din buricele degetelor. Ai întârziat în joc. Mi s-a părut că dai înapoi sau că-ţi vei sfâşia carnea de pe coapse din pricina tulburării. Imi ziceam în sinea mea: Flăcăului meu îi este frică! Mă dojeneam că te-am împins prea devreme într-o astfel de încercare...Pentru o clipă, ai părut uimit. Eu cântam şi te urmăream, şi deodată te-ai înălţat triumfător, plin de bucurie ...Ce s-a întâmplat ?De ce ai zâmbit? Ai văzut pe cineva? Ai zâmbit cuiva anume? Unei femei, de pildă? Aşa se întâmplă...să cântăm sau să dansăm pentru nimic, este făţărnicie. Trebuie să fie ceva, un om, un gând, şi atunci cântul sau dansul capătă sens. Să trăim aşa pentru nimic, aşa pur şi simplu, să trăim ca să trăim, să petrecem zilele, aceasta este moartea...Ai deveni atunci precum călătorul ce şi-a strâns calabalâcul aşteptând trenul sfârşitului, ai deveni ca mine, acum, când gheaţa se strecoară şi-şi răspândeşte frigul în aşternutul meu, în inima mea, în întreaga mea fiinţă... Ascultă, băiete, când nu ai pentru ce anume, să nu dansezi, să nu scrii, să nu vorbeşti. Omul nu vorbeşte cu el însuşi. ھi dacă o face o dată, se încredinţează că nu are rost s-o mai facă şi a doua oară. Chiar dacă nu ai nimic, născoceşte ceva, dă-i viaţă măcar în închipuirea ta, să nu fii niciodată singur, să nu te culci cu tine însuţi ca mine". "Dar tu ai o soţie ." Se ridică furios, apoi aplecându-se la urechea mea îmi şopti: "ھtiu, ştiu. Dar eu mă culc cu mine însumi. Inţelegi ce vreau să spun? ھi tu ai dansat cu tine însuţi la început, până când ţi-a apărut ceva, şi ai dansat pentru acel ceva, pentru o femeie, este clar, este foarte clar, căci altfel nu ai fi putut dansa aşa dumnezeieşte."
Prezentare şi traducere din limba arabă:
GEORGE GRIGORE
Soarele într-o zi cu nor
(fragment)
Numai croitorul putea să mă înţeleagă, căci el era cel ce descoperise dezgustul meu faţă de încremenire şi nevoia mea nestăvilită de mişcare. Deoarece îl îndrăgisem tare mult, îmi petrecem cu el mai tot timpul, fie pentru lecţiile de lăută, fie pentru a tăifăsui despre mersul lumii. Uneori când ne plictiseam, lua lăuta şi bătând tactul cu piciorul, îi învăţa pe tinerii din mahala dansul hangerului pe care îl îndrăgii şi eu nespus şi dorii să-l învăţ cât mai repede. Ciudat este că toţi cei prezenţi, îngrămădiţi pe la uşi şi ferestre, aveau acelaşi gând, aşa încât croitorul nu-şi mai încăpea în piele de bucurie pentru hotărârea mea. Zi de zi, fredona "dansul hangerului",bătând tactul cu piciorul stâng , şi mă învăţa cum să mişc picioarele, cum să calc, cum să mă răsucesc, cum să-mi întind braţele...Când trebui să învăţ mânuirea hangerului, îmi dădu un cuţit bont şi-mi arătă cum să fac pasul acela mare, cum să-mi îndoi genunchiul, cum să-mi lovesc apoi coapsa cu hangerul fără să-mi tai şalvarii sau să-mi sfâşii pielea. ھi aşa, vorbind şi dansând, am ajuns în pragul sărbătorii. Atunci îmi zise : " De sărbătoare, adu un hanger cu care o să dansezi pentru prima dată !"
In ziua sărbătorii, alesei din grămada de hangere şi arme de vânătoare pe care tata le moştenise de la bunicu', un hanger cu lamă sclipitoare. Când îl scosei pentru dans, nevasta croitorului sări ca arsă spunând că e primejdios să dansezi cu un hanger aşa de ascuţit, că familia mea se va face foc şi pară pe ei dacă mi se va-ntâmpla ceva rău, însă croitorul o potoli hotărât şi mă binecuvântă în felul lui: " Hai băiete, să nu mă faci de ruşine, să nu te iei după nimeni chiar de o fi să te înjunghii."Apoi le spuse vecinilor care veniseră în pripă să vadă dansul , şi se aşezaseră într-un semicerc ce se întindea din năuntru până dincolo de prag şi de ferestre: " Bateţi din palme, voi, ţineţi ritmul, o greşeală, oricât de mică, îl poate nenoroci de dansator!" Cei de faţă, înţelegând că acest dans poate fi mortal, fură cuprinşi de un entuziasm ieşit din comun. Nevasta croitorului se făcu din nou auzită: " Opriţi dansul ăsta drăcesc!" Croitorul ţipă la ea : " Nu mai cobi ca o cucuvea ce eşti!", apoi cu glas domol, ce mie îmi dădu curaj, zise: " Nu vă fie frică, să ţineţi ritmul, asta-i tot."
Când începu cântecul, şi răsunară bătăile din palme după cum rânduise croitorul, simţii un tremur în podul palmei. Mă cuprinse frica şi era cât pe ce să dau înapoi, când văzui în faţa mea o femeie cu ochi fermecători şi gura plină de un zâmbet curat precum soarele pe albastrul cerului, şi atunci mă aruncai în arenă simţând cum inima îmi tresaltă de-o fericire necunoscută mie până atunci, fericire născută din acel zâmbet pentru care eram gata să dansez chiar de-ar fi fost să mor străpuns, în vâlvătaia dansului, de propriul meu hanger.
Bătui apăsat cu piciorul în pământ deschizând dansul aşa cum mă învăţase croitorul, apoi sării când pe un picior când pe altul, aşa cum fac cerchezii, învârtindu-mă ca un titirez prin cameră. Suviţe rebele de păr îmi căzură pe frunte, ca un căpăstru de mătase pe capul unui cal nărăvaş, dar nu-mi păsa de nimic în afara de acel zâmbet ... Cineva din mulţime îmi strigă:" Dă-ţi părul de pe ochi!", dar croitorul îl repezi pe loc: " Nu vă băgaţi, bateţi din palme şi atât, bateţi mai tare!"i pe loc bătăile din palme se-nteţiră, iar mie mi se păru că aud o bătaie aparte, muzicală, ca un cânt, un cânt ce-mi spune: "Eu sunt a ta, a ta, a ta."
Când îmi ridicai ochii şi văzui zâmbetul acela chiar lângă mine, simţii cum jarul cel sacru îmi mistuie măruntaiele. Bătui în podea cu dreptul, sprinten, dar cu putere, cu temeinicia ştiută numai de piciorul unui dansator... Brusc, ritmul luă o altă întorsătură, se încetini, se adânci, ca o şoaptă de dincolo de geam, apoi năvăli iarăşi cu putere ca un vârteş, punând stăpânire pe tot şi trezind furiile înlănţuite.
Veni şi clipa hotărâtoare.Eram în mijlocul cercului şi trebuia, aşa cum mă învăţase croitorul, şi după cum ştiau şi toţi cei de faţă, să fac un pas mare cu piciorul stâng înainte îndoind genunchiul şi apoi, cu o iuţeală de fulger, să-mi pocnesc coapsa cu hangerul . Toţi socoteau că pot să fac asta, şi cu suflarea tăiată aşteptau să vadă această mişcare, de fapt, cea mai frumoasă , dar şi cea mai primejdioasă, din întreg dansul, însă eu, în schimb, făcui un salt şi prinsei din nou să mă învârt, lăsând tuturor un gust sălciu al neîmplinirii. "Nu", strigă croitorul,îndârjit la chip, oprindu-se cu lăuta în mână. In acea clipă, sării triumfător în onoarea buzelor ce-mi zâmbeau. Croitorul, pricepând sensul saltului meu, strigă mândru către mine: "Aşa, băiete! Grozav! Pehlivanul meu drag!"
Dădui ocol arenei, uşor ca o rândunică, unduitor asemenea ei, apoi îmi ridicai braţul cu hangerul în mâneca cămăşii şi-i făcui semn lăutarului că sunt gata şi atunci el schimbă melodia, cu îndemânare de mare maestru, de la iute la domol, la un ritm apăsat, adânc, echilibrat. Bătui pământul cu picioarele fără să privesc înainte, şi pe loc auzii aceea bătaie din palme răsunând peste muzică, peste puterea celorlaţi de a o distinge...Mă învălui bucuria că salutul meu ajunsese şi fusese primit şi strigai în sinea mea: " Dumnezeu al cerurilor primeşte juruinţa mea de credinţă !"
Croitorul îmi povestise că înainte cu mii de ani, într-o vreme neprinsă în vreo cronică, era un templu, iar în templu un chip. ھi un flăcău se îndrăgosti de chipul din templu. Il văzuse sculptat în zidul de piatră pe când aducea jertfe şi ardea tămâie de bucurie că mama lui scăpase de o grea boală. Flăcăul se uită cu luare aminte la chip ca şi cum l-ar fi cunoscut de undeva. Nu-i era străin, dar nu ştia de unde să-l ia. Incercă, în drum spre casă, să şi-l scoată din cap, dar cum nu izbuti, se întoarse, în puterea nopţii, la templu, cu un opaiţ. Prinse să privească din nou chipul pe îndelete, gândindu-se că poate într-o zi a întâlnit-o pe stăpâna acelui chip, că poate a iubit-o, dar unde şi cum habar n-avea.
Tânărul auzi pe când stătea îngenunchiat, ca un călugăr budist, înaintea chipului acela, o melodie suavă ce-i părea cunoscută, pe care parcă dansase cândva, iar stăpâna chipului, aflată undeva în mulţimea care-l aclama, îi zâmbea încântată de dansu-i. Atunci se ridică de jos, îşi desfăcu braţele, se roti în jurul lui ca un titirez şi prinse să danseze, şi să danseze în timp ce cântul acela umplea tot locul. Când îşi ridică ochii brusc, văzu cum chipul iese din chip, îl văzu cum prinde formă şi se întrupează într-o femeie de un farmec neînchipuit, cu o piele de o albeaţă fără seamăn şi cu un zâmbet luminos ca un diamant pe o purpură. Flăcăul rămase pironit locului pentru o clipă, apoi se avântă către ea încercând s-o atingă, s-o sărute, să-i plângă la piept, dar nu dădu decât peste piatra rece şi chipul cel încrustat în ea. Atunci muzica se opri, şi nu mai rămaseră decât tânărul, şi opaiţul pâlpâind în vânt, şi tăcerea rece dintr-un templu părăsit.
Ii era peste putinţă să creadă că ceea ce văzuse nu era decât o părere. Era încredinţat că văzuse chipul ieşind din chip, şi că dacă i-ar fi dansat încă o dată, ar fi ieşit iară. Işi desfăcu larg braţele şi prinse să danseze, şi să danseze, să facă temenele în faţa chipului, să-l sărute, să-l roage fierbinte, dar chipul rămase doar un chip scrijelit în piatră... De atunci, nu mai vru să părăsească templul. Nu-l înduplecară să se reîntoarcă printre oameni nici lacrimile mamei , nici rugăminţile şi sfaturile vecinilor, nici descântecele magilor, nici rugăciunile preoţilor. Curând se răspândi zvonul că un spiriduş ar fi pus stăpânire pe sufletul lui, aşa că îl puseră în lanţuri,acolo în templu. Numai mama lui îi aducea de mâncare şi se îngrijea de el. Nu peste mult timp muri, iar sufletul său îşi află sălaş în trupurile dansatorilor, veac după veac, până în ziua de azi.
ھi eu îmi desfăcui braţele. ھi în mine era o fărâmă din sufletul acelui dansator. ھi eu văzusem, cum văzuse şi el, o femeie cu zâmbet precum un diamant pe o mantie de purpură. Mie îmi zâmbea, pe mine mă saluta, şi eu am salutat-o şi am dorit să părăsesc arena şi să mă duc la ea, dar tocmai atunci croitorul strigă la mine:" Hai, băiete, hai !" Şi dădu ritmului o întorsătură clocotitoare. Simţii că picioarele mi se desprind de trup şi dansează după o melodie cântată de inima mea, ca şi cum nebunia acelui tânăr s-ar fi mutat în mine, ca şi cum aş fi fost stăpânit de un duh căruia nimeni nu i-ar fi putea face faţă, de o putere nebunească.
Croitorul interveni aspru, strigându-mi poruncitor: " Inainte, dreptul înainte, hai, ce tot aştepţi?" Incă o dată, poate pentru a-mi da ghes, femeia îmi zâmbi din nou şi atunci scosei hangerul din mânecă şi-l izbii de coapsă într-un vârtej de aplauze, peste care, ajunse la urechea mea un glas: " Bateţi din palme! Bucuraţi-vă pentru iubitul meu ! Cel mai frumos dintre oameni, o, iubitul meu!"
Cât mai ţinu dansul după aceea? Cum se termină? Cuvântul, dacă-i la locul potrivit, poate cuprinde o întreagă lume. Dar eu nu am acest cuvânt, şi nici nu sunt în stare să descriu un zâmbet care, la rândul său, este o întreagă lume. O lume care străluci ca un fulger şi care, asemenea lui, apoi, se stinse. Chipul se reîntoarse în chip, şi nu izbutii să o găsesc pe stăpâna lui după ce muzica se opri şi dansul încetă. Croitorul îmi zise :"Hei, băiete, ce ţi s-a întâmplat? Ai înnebunit?De ce ai lungit dansul atâta? Şi de unde ai venit cu mişcările astea? Jură că inima-i era cât pe ce să i se oprească de teamă pentru mine, căci eram ca dus de pe astă lume, ca un somnambul ce merge pe un pervaz de la etajul zece. Imi spuse că ochii săi cu greu puteau urmări cum îmi plesneam coapsele cu latul hangerului, când pe drepta, când pe stânga, hotărât să mor sau să izbândesc.
Apoi imi vorbi mult, cu dragoste şi bucurie: " Acesta este dansul adevărat. Eu l-am învăţat în ţinuturi îndepărtate, fericite şi mi-am zis să-i învăţ şi pe alţii.Uneori izbutesc, alteori nu. Numai continuând, până la urmă, izbuteşti. Eu continuu, îi voi învăţa pe alţii să danseze cât voi trăi. O să înveţe mulţi, o să bată cu călcâiele pământul nostru amorţit, blestematul, ca să-l aducă-n simţiri. Si până la urmă o să se deştepte. Uşa la care se bate, se deschide, încuietoarea, cu o mişcare dibace, cedează. Au mai dansat şi alţi tineri în locul ăsta, dar tu...Ascultă, ai simţit că-ţi sare inima din piept din pricina iuţelii ?" " Nu!"-i-am răspuns. Mă bătu pe umăr zicându-mi:" Noi, eu şi toţi cei de faţă, am simţit acest lucru. Ai avut puterea, pe când dansai, să pui stăpânire pe noi, să ne faci să cântăm şi să batem din palme până ne-a ţîşnit sânge din buricele degetelor. Ai întârziat în joc. Mi s-a părut că dai înapoi sau că-ţi vei sfâşia carnea de pe coapse din pricina tulburării. Imi ziceam în sinea mea: Flăcăului meu îi este frică! Mă dojeneam că te-am împins prea devreme într-o astfel de încercare...Pentru o clipă, ai părut uimit. Eu cântam şi te urmăream, şi deodată te-ai înălţat triumfător, plin de bucurie ...Ce s-a întâmplat ?De ce ai zâmbit? Ai văzut pe cineva? Ai zâmbit cuiva anume? Unei femei, de pildă? Aşa se întâmplă...să cântăm sau să dansăm pentru nimic, este făţărnicie. Trebuie să fie ceva, un om, un gând, şi atunci cântul sau dansul capătă sens. Să trăim aşa pentru nimic, aşa pur şi simplu, să trăim ca să trăim, să petrecem zilele, aceasta este moartea...Ai deveni atunci precum călătorul ce şi-a strâns calabalâcul aşteptând trenul sfârşitului, ai deveni ca mine, acum, când gheaţa se strecoară şi-şi răspândeşte frigul în aşternutul meu, în inima mea, în întreaga mea fiinţă... Ascultă, băiete, când nu ai pentru ce anume, să nu dansezi, să nu scrii, să nu vorbeşti. Omul nu vorbeşte cu el însuşi. ھi dacă o face o dată, se încredinţează că nu are rost s-o mai facă şi a doua oară. Chiar dacă nu ai nimic, născoceşte ceva, dă-i viaţă măcar în închipuirea ta, să nu fii niciodată singur, să nu te culci cu tine însuţi ca mine". "Dar tu ai o soţie ." Se ridică furios, apoi aplecându-se la urechea mea îmi şopti: "ھtiu, ştiu. Dar eu mă culc cu mine însumi. Inţelegi ce vreau să spun? ھi tu ai dansat cu tine însuţi la început, până când ţi-a apărut ceva, şi ai dansat pentru acel ceva, pentru o femeie, este clar, este foarte clar, căci altfel nu ai fi putut dansa aşa dumnezeieşte."
Prezentare şi traducere din limba arabă:
GEORGE GRIGORE
إضافة إلى المفضلة
المفضلة
إرسال إلى صديق
المشاهدات: 2579
التعليقات (0)
RSS خاصية التعليقاتأضف تعليق
| < السابق | التالي > |
|---|
مقالات اخرى للكاتب
Translations ترجمة الصفحة
القائمة الرئيسية
المكتبة الالكترونية
احصائيات الزوار
| عدد الزيارات | [+/-] | |
| زوار اليوم: زوار الامس: زوار ماقبل الامس: | 157 2156 2224 | -68 |
| زوار الاسبوع: زوار الاسبوع الماضي: الاسبوع ماقبل الماضي: | 16671 17072 14157 | +2915 |
| هذا الشهر: الشهر الماضي: الشهر ماقبل الماضي: | 43777 74958 93003 | -18045 |
| هذه السنة: السنة الماضية: | 395176 93326 | +301850 |