Rugaciunea unui dac
صََلاةُ دَاتْشِيّ
Rugăciunea unui dac
عِنْدَمَا لَمْ يَكُنِ الْمَوْتُ بَعْدَ لا ولا شَيْءٌ خَالِدٌ,
ولا جَوْهَرُ النُّورِ الواهِبِ للْحَياةِ
لمْ يَكُنِ اليومَ ولا غداً ولا بالأمس ولن تكونَ في يومٍ ما,
لأنَّ واحِداً كانِ الكل والكل كان واحدا,
ولمّا كانَتِ الأرْضُ والسَّماءُ والفَضَاءُ والعَالَمُ بأجْمَعِهِ,
كانوا في مصاف الذين لم يكونوا أبداً,
حينئذٍ كُنْتَ أنْتَ وَحْدَكَ, فلِذلٍكَ أتَساءَلُ في قَرارَةِ نَفْسي,
منْ يا تُرى ذاك الإله الّذي نَخْشَعُ لَهُ بِقلوبِنا؟
Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,
Căci unul erau toate şi totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,
Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi:
Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?
أجَلْ إنّهُ الإلهُ الوَحيدُ الكائِن قَبْلَ وَجودِ الآلِهَة,
فَمِنْ أعْماقِ المِياهِ أعْطى العَدَمَ قُوَّةً,
ووَهَبَ الآلهةََ روحاً والْعالمَ سعادةً,
وهو لِلْبَشَريَّةِ, يُنْبوعُ الْخَلاص,
بِقُلوبِكُمْ إلى الْعَلياءِ ! سَبِّحوه!
هو ساحقُ المَوتِ, وقِيامَةِ الْحَياة,
El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii
Şi din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor dă suflet şi lumii fericire,
El este-al omenimei isvor de mântuire
Sus inimile voastre! Cântare aduceţi-i,
El este moartea morţii şi învierea vieţii!
وهو الّذي مَنَحَني عَيْنَينَ لأُبْصِرَ بِهُما نورُ النَّهار,
وهو الذي أفْعَمَ قَلْبِيَ بِسِحْرِ رَحْمَتِه,
في قَصْفِ الرِّياحِ سَمِعْتُ خُطُواتِه,
ومِنْ صَوْتٍ تَحْمِلُهُ الأناشيدُ, شَعِرْتُ بآياتِهِ,
وبالرَّغْمِ مِنْ هَذهِ كُلَّها, فإنني اسْتَجْديه المزيد,
أن يسمح لي بِنَيْل الراحَةِ الأبَدِيَّة!
Şi el îmi dete ochii să văd lumina zilei,
Şi inima-mi împlut-au cu farmecele milei,
În vuietul de vânturi auzit-am a lui mers
Şi-n glas purtat de cântec simţii duiosu-i viers,
Şi tot pe lâng-acestea cerşesc înc-un adaos
Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos!
لَعَنَ الله كلَّ مَنْ أرادَ أنْ يُشْفِقَ عَليّ,
وباركَ الَّذي يَضْطَهِدَني.
فَلْيُصْغِ إلى كلِّ فَمٍ أرادَ الْهُزءَ بِي,
ويُعَضِّدَ السَّاعِدَ الّذي يَمْتَدُّ لِقَتْلي,
وَليُصْبِحَ زَعِيماً بَيْنَ النَّاس,
ذاكَ الّذي سَيَسْرِقُ حَجَرَ لَحْديالّذي أُسْنِدَ عَليهِ رأسِي.
Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă,
Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă,
S-asculte orice gură, ce-ar vrea ca să mă râdă,
Puteri să puie-n braţul ce-ar sta să mă ucidă,
Ş-acela dintre oameni devină cel întâi
Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătâi.
أتَمَنّى أنْ أعيشَ مَنْبوذاً بَيْنَ النَّاسِ ما حَيَيَتْ,
إلى أن أشْعُرَ بِنُضوبِ الدَّمْعِ في عَيْنَي,
ولِيَكُنْ كلُّ مَوْلودِ عَدواً لي,
حتى أصبحَ تائهاً عَنْ نَفْسِي,
فالْعَذابُ والألمُ إنْ حَجَّرا شعوري,
حينئذٍ يَهونُ عليّ أنْ ألعنَ أميّ التي أحْبَبْتْ,
وعندما أرى البُغْضَ الشَّرِسَ مُحّبّةً...
فمن الممكن وقتئذ أن أتناسى ألمي وأرتاحُ لِمَوْتِي.
Gonit de toată lumea prin anii mei să trec,
Pân' ce-oi simţi că ochiu-mi de lacrime e sec,
Că-n orice om din lume un duşman mi se naşte,
C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaşte,
Că chinul şi durerea simţirea-mi a-mpietrit-o,
Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o -
Când ura cea mai crudă mi s-a părea amor...
Poate-oi uita durerea-mi şi voi putea sa mor.
إن كان موتي هكذا, فسأكون غريبا ومنبوذا
أما جثتي فاطرحوها في الأزقة
هب يا أبتاه! أكليلا ثمينا,
لمن يدفع الكلاب لتمزيق قلبي,
أما الذي سيرجم وجهي بالحجارة,
فارحمه واهبه حياة أبدية!
Străin şi făr' de lege de voi muri - atunce
Nevrednicu-mi cadavru în uliţă l-arunce,
Ş-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă,
Ce-o să amuţe cânii, ca inima-mi s-o rumpă,
Iar celui ce cu pietre mă va izbi în faţă,
Îndură-te, stăpâne, şi dă-i pe veci viaţă!
على هذا النَهْجِ فَقَطْ يُمْكِنَني أنْ أشْكُرَك يا أبَتاه!
ولأنَّكَ أنِْتَ الّذي أعْطَيَتني فُرْصَةَ الْعَيْش.
أن اطلب هباتك, فلا أرْكَع ولا إحْنِيَ رأْسِي,
إنَّما أرجوكَ أنْ تَعْطُفَ عليّ بِغَضَبِك وحِقْدَك,
وإنَّني أتمنّى أنْ أشْعُرَ بانْفِصالِ روحِيَ عَنْ روحَك,
وان لا تُبْقي لي مِنْ أثَرِ الفَناء الأبديّ!
Astfel numai, Părinte, eu pot să-ţi mulţumesc
Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc.
Să cer a tale daruri, genunchi şi frunte nu plec,
Spre ură şi blestemuri aş vrea să te înduplec,
Să simt că de suflarea-ţi suflarea mea se curmă
Şi-n stingerea eternă dispar fără de urmă!
إضافة إلى المفضلة
المفضلة
إرسال إلى صديق
المشاهدات: 1454
التعليقات (0)
RSS خاصية التعليقاتأضف تعليق
| < السابق | التالي > |
|---|



